„Imposibil” e în dicționarul nătângilor”, spunea Napoleon Bonaparte, citat pe care tata ni-l servea nouă, copiilor, destul de des, dar și tuturor celorlalți care încercau să îl abată de la proiectele lui spunându-i „nu se pot face”.

Aș zice că asta e prima regulă pentru a realiza imposibilul – recadrarea, depășirea limitelor minții, a limitelor pe care le poartă însăși mintea noastră. Dacă reușim să extindem cadrul, să fim conștienți de limitele pe care ni le punem singuri, în mintea noastră, schimbăm paradigma și reușim să vedem imposibilul posibil.Ne eliberăm astfel, pe cât putem, de propriile noastre mărginiri.

Un al doilea argument, aliat pentru a tenta realizarea imposibilului, sunt exemplele unor oameni de lângă noi. Am citit mai demult despre un francez care scrie cu piciorul, după ce și-a pierdut ambele mâini într-un accident. Despre Alexandru Luchici, un tânăr din Tulcea, care a rămas paralizat de la gât în jos în urma unui accident petrecut în urmă cu nouă ani – conduce o asociație de pacienți și lucrează la un prototip prin care să poată lucra la calculator folosind privirea, deci mușchii ochilor.

Mai avem alături de noi lecțiile istoriei. Ne bucurăm acum de electricitate, telefonie mobilă, avioane. Visul lui Icar a devenit astăzi realitate și iată, ne putem fiecare bucura de soarele de deasupra norilor atunci când zburăm cu avionul. Dacă am aduce un egiptean în vremurile noastre, ba chiar și pe Leonardo da Vinci sau jules Verne, ar fi uimiți de cum arată acum realitatea.

Apoi avem credința, miracolul – trebuie numai să-l recunoaștem, să-l primim în viața noastră și să mulțumim pentru el. Când eram în liceu, am avut un accident de mașină și părinții mei au fost grav răniți. Doctorul i-a spus bunicului meu, despre mama mea, fata lui: „Domnule Mihăilescu, 99,99% nu scapă! Dar mai există și minuni!” Și iată că Dumnezeu a făcut o minune și mama trăiește și astăzi. Realizând imposibilul! Câți dintre noi nu au asemenea minuni întâmplate în viața lor?! Trebuie numai să ni le amintim, să le recunoaștem și să mulțumim pentru ele!

Și mai este acțiunea – care este în puterea noastră, a tuturor. Chiar și faptul că suntem vorbitori la Speakers Club este un pas pe care l-am făcut în direcția îndeplinirii unui vis. Francisc de Assisi spunea: „Trebuie să începi prin a face ceea ce este necesar, apoi ceea ce este posibil, și deodată te vei pomeni realizând imposibilul!”