Casa in care locuim nu este numai un adapost de ploaie si de iarna, ci este barlogul nostru, locul unde ne incarcam cu energie si unde ne construim familia, indiferent de cati suntem.

Casa este acasa, sentimentul care va ramane adanc inradacinat in memoria afectiva a copiilor si ceea ce ei vor replica mai tarziu, in vietile lor.

Casa se schimba, evolueaza odata cu noi. Este un organism viu, care ne respira personalitatea si preocuparile, care trebuie sa ne ajute sa respiram liber, nu sa ne impiedice si sa ne incarce sau pe care sa o ducem in spate. Ba dimpotriva, sa fie mediul nostru in care sa ne simtim cel mai bine, unde sa ne putem odihni, retrage si insanatosi. Trebuie sa fie un loc al pacii mintii.

De aceea, trebuie sa o tinem permanent la zi, sa o adaptam permanent la ceea ce suntem si la ce am devenit. Sa facem loc preocuparilor pe care le avem, sa lasam la o parte ceea ce nu ne mai defineste, sa renuntam fara regrete la ceea ce nu ne mai este de folos.

Casa noastra nu este un depozit, o sala de expozitie, un loc in care sa ne expunem trofeele si sa ne etalam orgoliile, un cos de gunoi. Atentie, daca decelam o trasatura a casei, sa reflectam daca nu cumva noi suntem asa, si poate ne e greu sa recunoastem. Casa noastra ne arunca in fata ceea ce suntem chiar noi.

Casa ta esti chiar tu!