Si doi, e responsabilitatea ta!

E cam dur spus, recunosc, pentru ca suntem invatati sau ne este mai confortabil sa invinovatim orice si pe oricine. Tara, guvernul, vremea de afara, stirile negative si media, politicienii, sotia, copilul care nu e asa cum trebuie si face totul pe dos, copilaria noastra, bataile primite, istoria, varsta, corpul, infatisarea, nedreptatea, nenorocul, parintii…

Da, parintii, care de cele mai multe ori au facut tot ce au putut, inclusiv palma la fund data acum 31 de ani si 5 zile, ca sa te creasca cum au putut mai bine. Si da, pentru asta e greu sa-i ierti.

Fiecare dintre noi poate face o lista in cel putin zece puncte pentru care se simte nefericit. Sau poate spui ca si esti nefericit, nu doar ca te simti.

Incep eu: oamenii sunt rai, azi am de munca in loc sa fiu pe plaja ca prietena mea Madalina de pe FB, in loc sa dau jos 2 kg am pus jumatate, mi-am facut o programare aiurea din neatentie si trebuie sa ma duc iar, Universul conspira parca sa nu imi iasa nimic si asa mai departe.

Dar daca le scrii pe hartie si incerci sa te uiti din afara vezi ca: nu toti oamenii sunt rai, multi sunt buni, inclusiv tu; pot sa ma duc la sala si sa beau apa in loc sa mananc ca sa corectez aberatia de greutate; pot sa nu dau atentie unor mizerii care ar putea sa imi strice ziua si in schimb sa ma bucur de vremea rece si frumoasa de afara si de copacii inghetati samd.

E ok sa fii suparat, trist sau prost dispus. Altfel, cum se vor mai vedea zilele vesele si bune?! Viata trebuie savurata cu toata paleta ei de experiente si emotii. Exista insa o voluptate a nefericirii pe care e important sa o constientizezi. Si sa intelegi ca zilele ti le construiesti tu. Ca fericirea nu vine pleasca, e treaba ta. E responsabilitatea ta. O muncesti si ti-o construiesti.

Spor la treaba!