Da, sunt de acord, mare lucru nu pot să fac ca să salvez Pământul! Nu pot să fiu infinit de bună, nu pot să schimb clima și să aduc ploaia peste gradina de la țară, nu pot să fac o grămadă de lucruri. Dar pot să fac ceea ce pot! Și pot destul de multe! Și cu cât mă preocupă mai mult, mă gândesc mai mult și încerc să fiu mai eficientă, pot să fac mai multe!
De câțiva ani reciclez tot ce pot. Da, e greu, trebuie să am permanent pe balcon o pungă sau chiar două mari de plastic, și dacă într-o săptămână nu le-am dus, se fac și trei, și patru. Trebuie să suport acele pungi şi uneori să cotrobăi în ele, ca un homeless, în hol, ca să aşez fiecare ambalaj la locul lui!
Cred eu că societatea trebuie să funcționeze ca un organism. Și dacă ne uităm la organismul uman, „prelucrării și eliminării” deșeurilor li se acordă aceeași importanță ca alimentării și prelucrării hranei pentru ca să fie asimilată. Dacă nu funcționează colonul și rinichii imediat tot organismul se intoxică și moare. Extrapolând, aruncăm miliarde de miliarde de pet-uri și cutii de plastic în care mâncăm un desert, o dată, o singură dată, și nu ne uităm în urma noastră cum se creează munți de deseuri pe care Planeta NU POATE să le digere. 800 de ani îi ia mediului să digere un pet!
Mă uit cum Primăria aruncă apa și banii noștri pe străzi cu nonșalanță, cum schimbăm inutil asfaltul a n-șpea oară, generând milioane de tone de deșeuri numai pentru a îngroșa conturile unora și a le alimenta lăcomia. Aaa, pe banii noştri, dar asta e deja o altă poveste!
Cum fac?! Iată o listă, alcătuită pe baza experienței mele proprii:
1. Încerc să folosesc cât mai puține resurse. Un exemplu: opresc apa atunci când mă spăl pe dinți, după ce mi-am umezit periuța!
2. Aleg – atunci când pot – produse biodegradabile, chiar dacă costă puțin mai mult.
3. Aleg recipiente mai mari, ca să minimizez cantitatea de plastic (sau alt ambalaj) care rămâne după mine și familia mea. În loc de două ambalaje mici, aleg unul mai mare – va fi mai puţin plastic!
4. Am la birou farfurie și cană de porțelan și tacâmuri de metal pe care le spăl.
5. Evit – pe cât pot – recipientele de unică folosință. NU CUMPĂR şi NU FOLOSESC tacâmuri și farfurii de unică folosință!
6. Refolosesc pungile de plastic pe cât pot, înainte de a le da la reciclare
7. Aleg produsele ambalate în hârtie, în loc de cele în plastic. Din nefericire companiile nu urmăresc DELOC acest aspect, atunci când ar putea să se diferențieze astfel de competiţie, foarte uşor.
8. Am în permanență o pungă – uneori două – pe balcon. Pun acolo tot PLASTICUL – PET-uri strivite – pungi, caserole, etc, METALUL – doze de bere, etc, HÂRTIA – o separ într-o pungă mai mică și STICLA – o pun tot în aceeași pungă și o sortez direct la container.Bateriile le strâng separat și când sunt mai multe le duc în magazinele care strâng așa ceva. La Ikea, pentru 40 de baterii folosite primești 10 baterii noi. Apropo, am deja 40, trebuie să le duc!
9. duc RECICLAREA săptămânal, sâmbăta sau duminica
10. NU MĂ DESCURAJEZ! Deși nu primesc nimic pe ceea ce duc la reciclare – cum m-au întrebat unii „Păi atunci de ce o faci?!!”, deși containerele au tot fost mutate mai departe și mai departe, astfel că acum fac o adevărată plimbare până acolo, deși trebuie să mai scot din gunoi câte o doză de bere, deși am fost ridiculizată de unii și alții, inclusiv de familie, până ce s-au obișnuit și ei, deși am în permanență în balcon două pungi mari cu RECICLARE. Am însă mult mai puțin gunoi de dus la ghenă, cam o dată la 4 – 5 zile, cu toate ca vasul de gunoi e foarte mic.
AVANTAJUL e mare, cel puțin pentru mine. Știu că mi-am făcut partea mea. E puțin?! E însă mai mult decât nimic! Nu aș vrea ca după ce îmi voi fi terminat existența efemeră să rămână după viața mea, pe Pământ, UN MUNTE DE PLASTIC! Vreau să rămână apele curate, dudul din curtea bunicilor, munții pe care i-am cutreierat neatinși în măreția lor din care m-am împărtășit din belșug!
