Cât de puțin desparte trupul de suflet, cum putem fi doar trupuri care nu trăim și cum poate dragostea sa insufle viata. Cum suntem legati de tot si toate prin fire invizibile, subtiri ca panza de paianjen, dar atat de puternice – animale și oameni, vis și realitate, muncă și dragoste, singuratate și a fi impreună, autism si comunicare.

Ochii sunt oglinda sufletului, și filmul maghiar „Despre trup și suflet” privește – si te priveste – drept în ochi. Este un film de dragoste croit parca in filigran de regizoarea Ildiko Enyedi, cu doi actori extraordinari, Géza Morcsányi și Alexandra Borbély, care fara risipa de resurse, cu parcimonie chiar, simplifica pana la a ajunge la esential. Filmul priveste de atat de aproape incat nu poti sa nu fii atent, te obliga, practic, sa fii atent.

Cei doi protagonisti lucreaza intr-un abator, o metafora pentru societatea care ne consuma si ne macina sufletele si vietile. Visul e altceva, in vis suntem liberi ca animalele salbatice si ca la inceputul lumii. Și depinde doar de noi să depășim țarcurile în care trăim și pe care tot noi ni le-am creat.

„Despre trup si suflet” („On body and soul”, titlul original „Teströl és lélekröl”) este un film superb, recompensat de altfel cu Ursul de Aur la Berlin pentru cel mai bun film și cu încă alte trei premii – Mențiunea specială a juriului ecumenic pentru un film din competiție, Premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) pentru cel mai bun film din competiție și Premiul cititorilor Berliner Morgenpost.

Pe IMDB are 8,2 – meritat. Mie mi-a rămas în minte, îi dau maxim, 5 stele, il recomand.